Dicționar de termeni fiscali

Exercitarea funcției administrative care conduce la stingerea creanțelor bugetare și a creanțelor debitorului, reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, în condițiile legii.

Stingerea creanțelor statului sau ale unităților administrativ-teritoriale ori ale subdiviziunilor acestora, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat, cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică.

Drept conferit unui creditor de a obține de la un debitor, la un anumit termen, o sumă de bani sau alte bunuri ori valori echivalente, plus dobânda accesorie; drept subiectiv patrimonial relativ, exprimând îndreptățirea creditorului de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative de a da, a face sau a nu face ceva; act care stabilește acest drept. Creanța constituie un activ pentru creditor și un pasiv pentru debitor.

Ceea ce datorează o persoană fizică sau juridică, dându-i calitatea de debitor în relația cu statul sau cu unitatea administrativ-teritorială, în calitatea acestora de persoane juridice creditoare. În contabilitatea în partidă dublă, este coloana din stânga unui cont, în care sunt înregistrate sumele ce constau dintr-o creanță, intrări de bunuri sau valori în patrimoniul unității administrativ-teritoriale sau o cheltuială.

Creanța bugetară stabilită la începutul anului fiscal sau la data declarării de către contribuabil a unui obiect impozabil.

Sume datorate după termenul de scadență, pentru neachitarea de către debitor, la acest termen, a obligațiilor de plată.

Modalitate de stingere a creanței bugetare pe cale voluntară, de către debitor.

Persoana care face plata și care poate fi:

1. debitorul;
2. o altă persoană, în numele debitorului.

Modalitate de executare silită a unei obligații, realizată prin indisponibilizarea altei obligații pe care debitorul urmărit o are față de un debitor al său (terțul poprit). Prin poprire, creditorul bugetar urmărește sumele reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane, sau pe care acestea i le vor datora ori le vor deține în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Sumele cuvenite debitorului sunt blocate la terțul poprit, care este obligat să le verse direct creditorului, în limita a ceea ce datorează debitorul.

Procedură administrativă prealabilă începerii executării silite, constând în instituirea, prin decizie motivată a creditorului bugetar, a unei măsuri asigurătorii asupra veniturilor debitorului, atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.

Suma plătită în plus față de creanțele bugetare debitate.